Din saga: "Nici nu banuiam ce avea sa vina"

Miercuri dimineata. Aud o voce de dincolo de vise "Scoala-te, Andrei, ca tre' sa pleci la scoala!". Deschid ochii cu chiu cu vai si reusesc sa-l vad pe taicameu' stand aplecat deasupra patului in camera mea destul de obscura la ora aia...Ma ridic din pat si pornesc incet, incet spre baie, din care ies peste 20 de minute spalat, barbierit, in fine...toate cele. Imi fac ghiozdanul cu o viteza care ma uimeste si pe mine, considerand ca sunt inca nauc, si plec adormit spre scoala.
Pe drum ma uit la ceas si vad ca intarziasem 5 minute la prima ora, matematica "Las' ca ma inteleg bine cu profa' de mate" imi zic, dupa care mai merg 20 de pasi si adaug cu un sentiment de neliniste "O sa fie iar o zi de cacat". Reusesc sa ajung pe holul unde am clasa si o vad pe Marsanca in fata mea. Mirat dar si amuzat imi inclin capul pe-o parte si o salut "I-aute, asta ce-o cauta la scoala?". In fine, ajungem in fata usii. Ca un adevarat gentleman, intru primu' si deodata ma izbeste: liniste totala, banci despartite, foi de hartie, fete mirate. "BAGAMI-AS".
Se aude o voce dinspre catedra "Stati jos si scoateti cate o foaie de hartie!" Ma gandesc in lehamite ce dracu' de alta foaie am mai fi putut scoate la ora aia, si ma uit pe fata lui Stefan care, siderat, are pe buze un zambet disperat de intampinare" Ba io iau iar 3!" imi zice, si radem amandoi ca niste cretini. Lucrarea era compusa din exercitii la care ne uitam amandoi cum s-au uitat apostolii prima data la Iisus: cu neincredere si frica. Repet pe nerasuflate "BAGAMI-AS".

Concluzia: Daca aveti presentimente despre ore, sfatul meu ar fii sa aveti incredere in propria intuitie.