Oh, da ! Ce bine ma simteam ! Era din nou miercuri dimineata si aveam un chef de viata super...Pe dracu' ! Cu o saptamana inainte dadusem cu bata in balta la blitzlucrarea de la mate si era lucrul principal din viata mea pe care nu vroiam sa-l repet. Dar stiti cum e chestia aia cu "Ai grija ce-ti doresti, ca poate primesti", nu? Daca nu,...pai...inseamna chiar asta. Las' ca va prindeti voi.
Pe drum spre scoala ma intalnesc cu Bitza. Dupa strangerea de mana, il intreb "Ba, tu ai repetat ceva la mate?". Se uita la mine dupa care isi da ochii peste cap si considera un raspuns "Ma...m-am uitat de 2 ori, da' daca ne izbeste iar, o iau in mana". Dau din cap nehotarat si pornim amandoi spre celula pe care o impartim 6 ore in fiecare zi. Ne mai intalnim cu alti colegi pe scari, ne salutam si mai vorbim despre ce avea sa vina. "Domne, daca ne da iar lucrare, ne-a terminados!" zice Bursuc. Ii zic ceva de bine in gand pentru purul fapt ca ar pomeni de asa ceva si ne vedem de drum. Ajungand in clasa ne facem "comfortabili" si in cat ai zice "Ana are o pusca semiautomata", se suna.
Vine profa val-vartej in clasa. "Tema ati avut?"; noi toti "N-am avut, doamna profesoara!" Se uita la noi de parca si-ar fi zis "Pana aici, nenorocitilor! Ai mei sunteti !", dupa care zice exasperata "Da exercitiile de la paginile (uite ca nu-mi mai amintesc paginile, da' oricum, ceva cu 200+) le-ati lucrat pe toate?" Mi se pune un nod in gat si revin la rugaciunea de saptamana trecuta "BAGAMI-AS".
PAC ! "Scoateti o foaie de hartie" Io sunt ceva de genu' "WTF? THIS IS NOT RIGHT!". Stefan imi tine unisonul la rugaciune, ca de altfel si restul clasei. Intr-un cor de of-uri ne apucam sa scriem putinul pe care il stiam. Eh, si aici intervine zicala mai sus pomenita.
Io mi-am dorit sa nu mai dau blitzlucrare care sa se treca in catalog, corect? CORECT. Vazandu-ne ca abia scriam si ca aveam foile albe precum omatul, ce se gandeste ea profa'? "Lasa-ti-le dracu' de lucrari ! Scursurilor ! Cat dreaq c-a trebuit sa invatati 3 randuri? Las' ca vedeti voi pe dracu'! In pauza, vine Costi (seful clasei. /sa traiti dom' comandant) la director sa facem cerere de schimbare a profesorului de matematica."
In momentul asta ochii lu' Stefan parca erau ai unui posedat, iar in capul meu au inceput sa rasune vocile puternice a 50 de soprane ce recitau la unison "Ave, Maria". Ce era sa fac? Ce puteam sa fac? Un singur lucru...
"BAGAMI-AS"
Monday, January 22, 2007
Din saga: "Nici nu banuiam ce avea sa vina"
Miercuri dimineata. Aud o voce de dincolo de vise "Scoala-te, Andrei, ca tre' sa pleci la scoala!". Deschid ochii cu chiu cu vai si reusesc sa-l vad pe taicameu' stand aplecat deasupra patului in camera mea destul de obscura la ora aia...Ma ridic din pat si pornesc incet, incet spre baie, din care ies peste 20 de minute spalat, barbierit, in fine...toate cele. Imi fac ghiozdanul cu o viteza care ma uimeste si pe mine, considerand ca sunt inca nauc, si plec adormit spre scoala.
Pe drum ma uit la ceas si vad ca intarziasem 5 minute la prima ora, matematica "Las' ca ma inteleg bine cu profa' de mate" imi zic, dupa care mai merg 20 de pasi si adaug cu un sentiment de neliniste "O sa fie iar o zi de cacat". Reusesc sa ajung pe holul unde am clasa si o vad pe Marsanca in fata mea. Mirat dar si amuzat imi inclin capul pe-o parte si o salut "I-aute, asta ce-o cauta la scoala?". In fine, ajungem in fata usii. Ca un adevarat gentleman, intru primu' si deodata ma izbeste: liniste totala, banci despartite, foi de hartie, fete mirate. "BAGAMI-AS".
Se aude o voce dinspre catedra "Stati jos si scoateti cate o foaie de hartie!" Ma gandesc in lehamite ce dracu' de alta foaie am mai fi putut scoate la ora aia, si ma uit pe fata lui Stefan care, siderat, are pe buze un zambet disperat de intampinare" Ba io iau iar 3!" imi zice, si radem amandoi ca niste cretini. Lucrarea era compusa din exercitii la care ne uitam amandoi cum s-au uitat apostolii prima data la Iisus: cu neincredere si frica. Repet pe nerasuflate "BAGAMI-AS".
Concluzia: Daca aveti presentimente despre ore, sfatul meu ar fii sa aveti incredere in propria intuitie.
Pe drum ma uit la ceas si vad ca intarziasem 5 minute la prima ora, matematica "Las' ca ma inteleg bine cu profa' de mate" imi zic, dupa care mai merg 20 de pasi si adaug cu un sentiment de neliniste "O sa fie iar o zi de cacat". Reusesc sa ajung pe holul unde am clasa si o vad pe Marsanca in fata mea. Mirat dar si amuzat imi inclin capul pe-o parte si o salut "I-aute, asta ce-o cauta la scoala?". In fine, ajungem in fata usii. Ca un adevarat gentleman, intru primu' si deodata ma izbeste: liniste totala, banci despartite, foi de hartie, fete mirate. "BAGAMI-AS".
Se aude o voce dinspre catedra "Stati jos si scoateti cate o foaie de hartie!" Ma gandesc in lehamite ce dracu' de alta foaie am mai fi putut scoate la ora aia, si ma uit pe fata lui Stefan care, siderat, are pe buze un zambet disperat de intampinare" Ba io iau iar 3!" imi zice, si radem amandoi ca niste cretini. Lucrarea era compusa din exercitii la care ne uitam amandoi cum s-au uitat apostolii prima data la Iisus: cu neincredere si frica. Repet pe nerasuflate "BAGAMI-AS".
Concluzia: Daca aveti presentimente despre ore, sfatul meu ar fii sa aveti incredere in propria intuitie.
Subscribe to:
Posts (Atom)
